TRANSFORMARE s. f. (< transforma < fr. transformer, cf. lat. transformare): schimbare (prefacere) a formei, a înfățișării, a aspectului sau a conținutului, a valorii unei părți de vorbire sau de propoziție, a unei propoziții sau a vorbirii în general. Se poate vorbi astfel despre t. unei părti de propoziție într-o propoziție corespunzătoare și, invers, despre t. unei propoziții într-o parte de propoziție corespunzătoare; despre t. unei propoziții simple într-o propoziție dezvoltată și, invers, despre t. unei propoziții dezvoltate într-o propoziție simplă; despre t. vorbirii directe, dialogate, în vorbire indirectă și, invers, despre t. vorbirii indirecte în vorbire directă etc. Uneori t. presupune atât schimbarea unor trăsături, cât și păstrarea altora. În unele cazuri, ea are în vedere dezvoltarea sau restrângerea unităților. Termen folosit și în sintagma exercițiu de t. (v. exercițiu). În gramatica generativă, t. este o operație care leagă lanțul structurii de adâncime de lanțul structurii de suprafață; prin ea se ajunge de la conținutul mesajului intenționat la un enunț real.