TRANSMISIUNE, transmisiuni, s. f. (Și în forma transmisie) I. Faptul de a transmite, transmitere. 1. Emisiune radiofonică. 2. (Jur.) Trecerea unui lucru, a unui drept de la o persoană la alta. II. (Tehn.; mai ales în forma transmisie) Ansamblul organelor cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta. Se pun în mișcare motoarele, încep să se învîrtească, pe transmisii, curelele, începe duduitul mașinilor. PAS, L. II 57. ◊ Curea de transmisie v. curea. – Variantă: transmisie s. f.