tranzitoriu, ~ie a [At: FM (1861), 18 / S și: (înv) ~nsi~ / Pl: ~ii / E: fr transitoire, lat transitorius] 1 Care face trecerea de la o stare, situație etc. la alta Si: intermediar, tranzient (1). 2 (Pex) Care durează puțin timp Si: provizoriu. 3 (D. funcționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi.