treáptă f., pl. trepte (lat. trajecta [fem. d. trajectus, trecut, d. traícere, a trece], de unde s’a făcut *traicta, *traecta, *trĕcta, treaptă, ca dreaptă d. dirĕcta). Fie-care din scîndurile (petrele, frînghiile) pe care calcĭ cînd te suĭ pe scară: din treaptă’n treaptă. Fig. Strat, rang, situațiune, pozițiune (în societate saŭ în clasificarea științelor naturale: boĭeru e pe o treaptă maĭ înaltă de cît țăranu, mamiferele-s pe o treaptă maĭ înaltă de cît păsările. V. grad.