TRIBUNĂ, tribune, s. f. 1. Construcție de lemn sau de piatră, cu mai multe rînduri de bănci așezate în amfiteatru, de unde se poate privi desfășurarea unor festivități, parade, competiții etc. Cu ocoluri lungi am ajuns în tribuna de lîngă mausoleul lui Lenin. STANCU, U.R.S.S. 49. 2. Loc înălțat pe care stă cel ce vorbește în fața publicului. V. estradă. La tribuna decorată cu salcie și stegulețe, s-au perindat, cred, mulți oratori. SAHIA, N. 20. Într-o parte, căci se urcă oratorul la tribună, Fiecare se întreabă: oare ce-o să ne mai spună? BELDICEANU, P. 118. ♦ Fig. Focar de răspîndire a unei idei, a unei experiențe. Blajul au fost o tribună, unde multe din căpetenii părea a se lupta mai mult pentru un sistem scolastic. RUSSO, S. 44.