troian¹ sn [At: URECHE, L. 60 / P: tro-ian / Pl: ~iene, (îrg) ~uri, (reg) ~e, ~ienuri, ~ieni sm, (înv) ~i sm / E: pbl slv троіанъ] 1 (Ant) întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr-un dig lung de pământ, cu șanț de apărare. 2 (Olt) Închisoare. 3 Cantitate mare de zăpadă (adusă de vânt și) așezată în formă de valuri sau de dune Si: nămete, (reg) omăt. 4 (Îlav) În ~iene În straturi mari. 5 (Pex) Cantitate mare de diverse obiecte sau materii Si: grămadă, (pop) morman. 6 (Îrg) Pajiște. 7 (Îrg) Stradă. 8 (Reg) Cărare făcută de animale. 9 (Olt) Urmă lăsată de sanie sau de car. 10 (Olt) Urmă făcută de apa care se scurge. 11 (Mun; pan) Model de cusătură în formă șerpuitoare. 12 (Ast; reg; sîs ~ul-cerului) Calea lactee.