tronc, interj. care arată surpriza cînd unu vine c’o ideĭe saŭ c’o vorbă curioasă și neașteptată: Tronc! (saŭ hodoronc-tronc saŭ tronc, Mărico!). Da de unde țĭ-a maĭ trăsnit și asta pin cap?! Tronc (saŭ hodoronc-tronc) și el cu gustu luĭ! A-țĭ cădea cineva tronc (saŭ cu tronc) la inimă.