trudit, ~ă [At: VARLAAM, C. 45 / Pl: ~iți, ~e / E: trudi] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) foarte obosită Si: extenuat, ostenit. 3 a (Pop) Care exprimă o mare oboseală Si: (pop) trudnic (4). 4-5 smf, a (Pop) (Persoană) supusă la eforturi, la munci grele Si: muncit, (pop) trudnic (2-3). 6 a (Pop; rar; în forma negativă; îlav) Pe netrudite Fără efort. 7 a (Pop) Supus la necazuri și la încercări grele Si: chinuit, (pop) trudnic (5), (înv) trudos (2). 8 a (Reg; d. ființe) Care este nerezistent Si: slab, plăpând.