Definiția cu ID-ul 935486:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRĂINICIE s. f. Însușirea de a fi trainic, de a dura; rezistență, durabilitate, soliditate. Forța și trăinicia gospodăriei colective își au izvorul în munca colectiviștilor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2895. El crede că o zidire nu poate avea trăinicie. ALECSANDRI, P. P. 193.