trăncăneală¹ sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: trăncăni¹ + -eală] 1 (Reg) Troncăneală (1). 2 (Pfm) Vorbă multă și fără rost Si: (pfm) flecăreală, pălăvrăgeală, sporovăială, trăncănire (2), trăncănit¹ (2), trăncănitură (2), vorbăraie, (reg) tălăpănit (2), troncăială (2), troncăit (2), troncăitură (2), troncăneală (2), troncănire (2), troncănit¹ (2), troncănitură (2).