tunde (-d, -ns), vb. – 1. A tăia părul. – 2. A tăia lîna unor animale. – 3. A curăța copacii, a lăstări, a emonda. – 4. A fugi, a scăpa. – Mr. tundu, tumșu, tuntu, tundire, megl. tund, tunș, tuns, tundiri. Lat. tondĕre în locul clasicului tondēre (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1773; REW 8779), cf. v it. tondere (calabr. túndiri), prov., fr., cat. tondre, sp. túndir. Sensul 4 nu a fost explicat, dar cf. rade, șterge. – Der. tuns, s. n. (tăierea părului); tunsoare, s. f. (tuns; curățarea pomilor; Trans., recoltare de fructe); tunsură, s. f. (tunsoare; lînă tunsă).