tunică sf [At: HELIADE, 0.1,387/A și: tun~ / V: (reg) ~incă / Pl: ~ici, (înv) ~ice / E: lat tunica, fr tunique] 1 Îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din Antichitate, cea bărbătească fiind până la genunchi, cea femeiască, până la pământ și strânsă în talie. 2 Haină bărbătească (de uniformă militară, școlară etc.), de obicei încheiată până la gât și care se poartă peste cămașă. 3 Haină (de lux) asemănătoare cu tunica (2), de obicei împodobită. 4 Haină cu mâneci, lungă (până la genunchi), făcută de obicei din postav, pe care o poartă ciobanii pe umeri. 5 (Atm) Membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului, vase sangvine etc. 6 (Zlg) Membrană de consistență gelatinoasă, care acoperă corpul unor animale marine. 7 (Bot) Înveliș cărnos al unui bulb. 8 (Rar) Planta Tunica saxifraga. 9 (Rar) Planta Tunica illyrica.