Definiția cu ID-ul 513637:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
turn (-nuri), s. n. – 1. Construcție prismatică sau cilindrică mai înaltă decît construcțiile din jur. – 2. Tură, piesă de șah. Germ. Turm, prin intermediul săs. Turn (Cihac, II, 428; Borcea 215; Tiktin), cf. sb. torm, turan, slov. turen, mag. toron(y).