TĂLPAȘ, tălpași, s. m. (Învechit) Pedestraș, infanterist. Recunoști strănepoții catanelor spătărești cu mintene... ai tălpașilor dorobănțești. C. PETRESCU, C. V. 80. [Șerban Cantacuzino] din rămășițele dorobanților întocmi un corp de 4000 tălpași și cazaci. BĂLCESCU, O. I 21. (Cu pronunțare regională) P-atunci avea țara dorobanți, roșiori, călărași... talpași. GHICA, S. 18.