UNANIM, -Ă, unanimi, -e, adj. 1. Care este admis, acceptat, împărtășit de toți, care se referă la toți, cuprinde pe toți sau aparține tuturor; general. Dar dacă critica oficială a urzit în jurul lui Emil Isac un complot aproape unanim al tăcerii, el a găsit înțelegere și dragoste, îndemn și căldură, la marii săi contemporani, Caragiale și Coșbuc. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 1/1. Astfel, din această suferință unanimă, se organizează lumea. BOGZA, C. O. 131. Am pentru partida de plăcere un plan pe care... cred că-l veți aproba cu aplauze unanime. CARAGIALE, O. VII 166. ◊ (Adverbial) Cel mai mare pictor italian în viață, recunoscut unanim ca atare, este Renato Guttuso. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898. 2. (Rar, la pl., despre persoane; uneori despre colectivități) De aceeași părere (unii cu alții).