UNCHIAȘ, uncheși, s. m. (Și în forma uncheș) 1. Om bătrîn. V. moș (I 1), moșneag (I 1). Se făcea că mergeam pe un drum tăiat într-un mal... Înaintea mea un unchiaș cu barba pînă-n pămînt. DELAVRANCEA, O. II 371. Barba argintie A uncheșului străbun Se tîriie pe cîmpie. ALECSANDRI, P. III 358. Cică într-o vreme unui unchiaș i-ar fi murit baba. ȘEZ. VIII 132. 2. (Mold., de obicei însoțit de un nume patronimic) Unchi (1). Uncheșul Haralambie, fratele mai mare al mamei... venea la tîrg din cînd în cînd, ca să mă cerceteze. SADOVEANU, N. F. 6. Cind mi-a spus uncheșul Mihu că tata zace mort la picioarele mele, m-au zguduit fiori de moarte și mi-au venit lacrimi. id. O. VII 64. Se roagă acești fii La frați și la surioare... La uncheși și la mătuși. MARIAN, NU. 578. – Variantă: uncheș s. m.