UNELTIRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; acțiune urzită în ascuns; intrigă, complot. Banul sprijină el însuși uneltirile urzite Împotriva mea și-a papei. DAVILA, V. V. 70. Din umbră mă țintește o neagră uneltire. MACEDONSKI, O. II 218. Vai de-acei ce-ar cugeta să urzască uneltiri împotriva lui! ALECSANDRI, T. 1349.