urcător, ~oare a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: urca + -ător] 1 (D. ființe) Care urcă (1) (pe munți). 2 (D. un drum, o cărare etc. sau d. scări, trepte) Care urcă (6). 3-4 (D. părți ale corpului omenesc) Care urcă (41-42). 5 (D. unele plante) Care se urcă (16) și crește cățărându-se pe araci, pe ziduri etc. Si: agățător (2).