urmărire sf [At: AR (1829), 1¹/18 / Pl: ~ri / E: urmări] 1 Mers (ascuns) pe urmele cuiva (pentru a-l supraveghea, a-l ajunge, a-l prinde, a-l aresta etc.). 2 Observare. 3 Persecutare. 4 Goană pe urmele vânatului. 5 (Mil) Acțiune ofensivă de luptă, executată în scopul nimicirii inamicului care se retrage. 6 Activitate a organelor de securitate, de poliție, a procurorului etc. de strângere a probelor referitoare la existența unei infracțiuni. 7 Acțiune juridică pentru a obține plata unei creanțe, pentru pedepsirea unui delict etc. 8 Cercetare (2).