VAGABONDA, vagabondez, vb. I. Intranz. A rătăci fără țintă, hoinărind dintr-un loc în altul, trăind ca un vagabond. Vagabondînd, într-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului porți. BACOVIA, O. 143. Un copil fugit de acasă... vagabondînd fără căpătîi. C. PETRESCU, O. P. II 298. Acum optsprezece ani, vagabondam cu cîteva bucăți de săpun după mine. SAHIA, U.R.S.S. 184.