VARIETATE, varietăți, s. f. 1. Faptul că un lucru prezintă mai multe aspecte deosebite între ele; felurime, diversitate. [Leib] privește în vitrina magazinului la varietatea stofelor. SAHIA, N. 98. Iată întinsa și strălucitoarea baltă a Poleiului, vestită pentru mulțimea și varietatea peștilor ei. VLAHUȚĂ, R. P. 14. Cînd ne gîndim ce varietate de subiecte tratează Lenau, ni se pare că e imposibil a afla ce e caracteristic tuturora. IONESCU-RION, 81. 2. Formă (diferită), soi (deosebit). În diferite regiuni ale U.R.S.S., prin introducerea largă a mașinilor, munca de pe ogoare se transformă tot mai mult într-o varietate a muncii industriale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2789. Teatru de varietăți = varieteu. ◊ (Eliptic) În curînd ea va debuta pe scena varietăților. ALECSANDRI, O. P. 130. ♦ (Biol.) Grup de indivizi care se diferențiază prin unele mici particularități morfologice în cadrul unei specii. Varietate de grîu. ▭ Diferite specii [de păsări] precum și varietățile lor, se disting prin mărime, prin coloritul penelor. ODOBESCU, S. III 27