vas n., pl. e (lat. vas, pop. vasum, it. sp. pg. vaso, pv. cat. vas). Lucru de ținut lichide (oală, strachină, farfurie, care se numesc și vase de bucătărie saŭ blide) saŭ de pus florĭ saŭ de ținut de frumuseță: un vas de marmură. Butoĭ saŭ alt-ceva de ținut vin: se făcuse așa de mult vin, în cît nu maĭ eraŭ vase unde să-l puĭe. Bastiment: un vas de războĭ (V. barabaftă). Anat. Vînă saŭ altă cavitate care conține lichid: vasele capilare ale plantelor. Eŭf. Vas de noapte, țucal.