vechil (-li), s. m. – 1. Substitut, împuternicit, reprezentant. – 2. Avocat, apărător. – 3. Administrator, curator. – Mr. vechil’u. Tc. (arab.) vekil (Roesler 590; Șeineanu, II, 376; Lokotsch 2154; Ronzevalle 171), cf. ngr. βεϰίλης alb., bg. vekil, sb. većil. Sensurile 1 și 2 sînt înv. – Der. vechilet, s. n. (putere, autorizație, mandat), din tc. vekjalet; vechilemea, s. f. (putere, mandat), înv. din tc. vekileme; vechilîc, s. n. (reprezentare, substituire), din tc. vekilik; vechilie, s. f. (slujba, biroul substitutului sau al reprezentantului).