VEGETAȚIE, vegetații, s. f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, dintr-un mediu etc.; mulțime de plante. V. floră. Un brîu larg de vegetație curge, ca un bogat fluviu verde, prin mijlocul ogoarelor. BOGZA, C. O. 152. Vegetația era parcă ștearsă, cu adevărat decolorată de un soare necruțător. CAMIL PETRESCU, N. 90. Singura vegetație ce se prezintă ochilor consistă în niște tufe de palmieri pitici, ce actiper colnicii și unde nu se aude nici o ciripire de pasere. ALECSANDRI, O. 346. 2. (Biol.) Creșterea, dezvoltarea și întreținerea vieții unei plante. Perioadă de vegetație. 3. (Med.) Nume dat unor excrescențe care se dezvoltă pe corpul omului sau al animalelor; polipi. Tumoarea a început dinspre baza limbii sub forma unei vegetații de volumul unui bob de mazăre. PARHON, O. A. I 179. – Variantă: vegetațiune (MACEDONSKI, O. IV 132) s. f.