venerabil, -ă adj., s.m. 1 adj. Care este demn de înaltă considerație, de respect, de venerație; care impresionează, care impune respect prin vîrstă, prin vechime. ◊ (subst.) Venerabilul... merge deseară la întrunire (CAR.). ◊ Vîrstă venerabilă = vîrstă a unui om foarte bătrîn. ◊ Ext. Plopi și salcîmi venerabili străjuiau grilajul ruginit (VIN.). 2 s.m. Șef al unei loji masonice. • pl. -i, -e. /<fr. vénérable, it. venerabile, lat. venerabĭlis, -e.