ventilație s.f. 1 (Operație de) răcire a aerului dintr-un spațiu închis; aerație, aerisire, aeraj. 2 Sistem sau instalație de împrospătare a aerului dintr-o încăpere. 3 (fiziol.) Ventilație pulmonară = proces fiziologic de circulație a aerului prin căile respiratorii și plămîni, realizat prin alternarea ritmică a inspirației și respirației. ♦ (med.; și ventilație asistată) Insuflare a aerului în aparatul respirator al unui pacient, efectuată pentru a amplifica respirația spontană a acestuia atunci cînd ea este insuficientă. ◊ Ventilație controlată = insuflare a aerului în aparatul respirator al unui pacient pentru a înlocui complet activitatea respiratorie a acestuia. • pl. – ii. g.-d. -iei. și (înv.) ventilațiune s.f. /<fr. ventilation, lat. ventilatĭo, -onis.