viitorime s.f. 1 Oamenii din viitor, generațiile viitoare; posteritate. Unul din principiile educative ale viitorimii (E. LOV.). 2 (înv.; mai ales precedat de prep. cu care formează loc.adv.) Viitor. Nobila ambiție de a face lucruri mari și drepte și prin urmare de a trăi în viitorime (KOGĂL.). • și (înv.) venitorime s.f. /viitor + -ime.