vineriță s.f. (bot.) 1 Plantă erbacee perenă, din familia labiatelor, cu frunzele bazale dispuse în formă de rozetă și cu florile albastre, roșii sau albe, dispuse în spic la vîrful tulpinii, care se întrebuințează ca plantă medicinală (Ajuga reptans); vinețică. 2 Plantă vîscoasă, cu florile verzi-gălbui, dispuse în raceme, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys); tămîiță. • pl. -e. /vineri + -iță.