vinovat, ~ă [At: COD. VOR². 59^v/12 / Pl: ~ați, ~e / E: vsl виноватъ] 1 smf (Înv; urmat de determinări în dativ) Făptuitor al... 2 smf Persoană care a săvârșit o abatere de la normele morale. 3 smf Persoană care a comis o infracțiune, un delict, o crimă Si: inculpat. 4 smf (Înv) Persoană condamnată pentru o faptă reprobabilă. 5 a Care a săvârșit o faptă (considerată) reprobabilă. 6 a Care este răspunzător de o situație, de un fapt etc. ce constituie obiect de imputare. 7 a (Îe) A se face ~ de... A comite² (1) ... 8 a (Îae) A avea o atitudine reprobabilă, manifestată prin... 9 a (Îvr; îe) A nu fi ~ A fi fără păcat. 10 a (Îvr; îae) A fi desăvârșit. 11 a (D. manifestări ale oamenilor) Care contravine legii Si: ilegal. 12 a (D. manifestări ale oamenilor) Care contravine bunelor moravuri Si: imoral. 13 a (Înv; construit cu verbul „a fi” și adesea însoțit de determinări în dativ) Pasibil (de…). 14 a (Înv; construit cu verbul „a fi” și adesea însoțit de determinări în dativ) Osândit (la…). 15 a (Îrg; îe) A da ~ (morții) (pe cineva) sau a se da ~ A (se) denunța (1). 16 a (Îrg; îae) A (se) osândi.