vital, -ă adj. 1 Care aparține vieții, care este caracteristic sau esențial pentru viață; care se raportează la viață; de viață; al vieții. Plaga este destul de gravă, dar nu pare să intereseze nici un organ vital (CA. PETR.). ◊ (filos., biol.) Principiu vital sau forță vitală = realitate energetică distinctă a materiei, pe care adepții vitalismului o consideră indispensabilă vieții. 2 Care este absolut necesar, care este indispensabil pentru existența unei persoane sau a unei colectivități; care este de importanță maximă; esențial, fundamental, de bază. Pentru mine, lucrurile astea nu sînt fraze, ci adevăruri vitale (H. LOV.). ◊ (adv.) Este vital să știe care-i sînt prioritățile. ◊ Spațiu vital v. spațiu. 3 (despre oameni) Care este plin de vitalitate, viguros. Oamenii de știință au descoperit că sînteți mai vitale decît noi (PRED.). • pl. -i, -e. /<fr. vital, lat. vitalis, -e <vīta, -ae „viață”.