viziune s.f. 1 Percepție vizuală (a lumii exterioare); imagine, reprezentare a unei percepții vizuale; ext. realitate percepută prin simțul văzului. Urmărind parcă o viziune fugară, doctorița rămase cu ochii în tavan (VIN.). 2 Mod specific de a concepe sau de a vedea, de a interpreta lucrurile sau fenomenele; opinie, concepție. E un poet filozof, în sensul unei viziuni anumite asupra lumii (E. LOV.). 3 Percepție fugară și înșelătoare a unor lucruri (bizare, neverosimile, nereale); vedenie, halucinație, nălucire. Chiar dacă n-ar fi fost ieri decît o viziune, mîine scena se poate să devie realitate (REBR.). 4 Imagine a realității creată pe baza impresiilor primite anterior prin simțuri, pe baza concepțiilor proprii etc. Rămîne prins în mrejele viziunii... trecutului (PER.). 5 (relig.) Reprezentare considerată ca rezultat al revelației divine. ♦ Obiectul unei astfel de reprezentări. 6 (ret.) Folosirea prezentului în locul unui timp trecut. • sil. -zi-u-. pl. -i. /<fr. vision; cf. lat. visĭo, -onis „acțiunea de a vedea”.