vlagă s.f. Putere, forță (fizică, morală, intelectuală);vigoare; (înv.) vlavie. Te turbura năluca trecînd, ți-era urît Ca unui fără vlagă oștean posomorît (ARGH.). ◊ Expr. A stoarce (pe cineva) de vlagă v. stoarce. ◊ Analog. Oamenii arătau la soare firavi, ca mugurii fără vlagă (PAPAD.). ◊ Ext. Capul rotund și mic, ca de miel slăbănog, se răsucea pe un gît fără vlagă (VOIC.). ◊ Fig. O idee..., dacă ar fi fost tratată cu mai multă vlagă artistică, putea căpăta chiar măreție (PER.). • /<sl. veche влага.