voios, ~oasă [At: N. COSTIN, L. 522 / P: vo-ios / Pl: ~oși, ~oase / E: voie + -os] 1 a (Înv; d. oameni) Binevoitor (2). 2 a (D. oameni) Care este plin de mulțumire, de optimism. 3 a (D. oameni) Bine dispus. 4 a (D. fizionomie) Care exprimă bună dispoziție. 5 a (D. acțiuni ale oamenilor) Care este determinat de bună dispoziție. 6 a (D. acțiuni ale oamenilor) Care produce voie bună. 7 a (D. stări sufletești) Care se manifestă cu înflăcărare (dezvăluind un temperament optimist). 8 av Cu bună dispoziție. 9 av Cu bucurie (1).