VOLUM, volume, s. n. I. 1. Spațiu pe care-l ocupă un corp. Volumul unei piramide se află înmulțind aria bazei cu înălțimea și împărțind rezultatul la trei. GEOMETRIA S. 65. Balonul umflat este în întregime umplut cu gaz, astfel încît la o schimbare de poziție volumul gazului rămîne constant. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 81. ♦ Extensiune în spațiu, mărime a unui corp din punct de vedere al celor trei dimensiuni. [Pisicuța] nici măcar nu se îndoi cînd eu îmi așezai pe spatele ei volumul respectabil al persoanei mele cu întreg tarhatul meu de drum. HOGAȘ, M. N. 10. 2. Masă de apă debitată de o fîntînă, de un izvor, de un rîu, un fluviu. 3. Totalul bunurilor realizate sau realizabile de către întreprindere într-un interval dat. 4. Forță, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonoră al semnalelor auditive în transmisiile de radio.Carte (legată sau broșată); tom. În afară de nenumărate volume de nuvele și piese de teatru, Leonov a publicat și cîteva mari romane. STANCU, U.R.S.S. 15. În cîțiva ani [Anghel] a risipit în dreapta și-n stînga, în volume și reviste, impresii, povestiri, teatru, poezii. SADOVEANU, E. 172. În volumul ros de molii Cauți noaptea adevăr. EMINESCU, O. I 108. – Pl. și: (învechit) volumuri (ALECSANDRI, S. 148).