VREMELNICIE s. f. Însușire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; existență efemeră. Sub caldarîmul bisericii de din afară de cetate stau... miile de capete cari s-au cucerit în zilele vremelniciei lor acestei sfinte mînăstiri. GALACTION, O. I 218. Din nou îi păru că e singurul om... pe care nu-l atinge vremelnicia. C. PETRESCU, Î. II 146. Deasupra noastră norii vremelniciei curg. LESNEA, C. D. 24.