vrăji vb. IV. 1 intr. A face vrăji asupra cuiva; a fermeca. În mijlocul scenei, un demon înalt și mîndru cu aripe enorme negre, vrăjește întinzînd ghiarele și aripele în dreapta și-n stînga (CAR.). ◊ Expr. (impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2 tr. A prezice; spec. a ghici cuiva viitorul în cărți, în cafea, în palmă, într-un horoscop etc. Aici el era... Să mai asculte ce-i vrăjește Iha, fata cea pădurănească (BUD.). 3 tr. A face să acționeze asupra cuiva o vrajă, cu scopul de a-i influența, de a-i modifica starea sufletească, atitudinea etc. Nu credeam că este nevoie să fiu vrăjit ca să iubesc (CA. PETR.). 4 tr. (compl. indică obiecte, corpuri etc.) A acționa, prin formule și gesturi magice, pentru a- i conferi puteri miraculoase, pentru a-l transforma în mod miraculos. Toate au fost vrăjite, descîntate și afierosite după străvechi... îndreptare ale magiei pierdute și uitate de ceilalți (VOIC.). ♦ (intr.) A se afla sub acțiunea unei vrăji; a avea puteri miraculoase datorită acțiunii unei vrăji. Se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvînt al Sfintei Miercuri (EMIN.). 5 tr. Fig. A încîntă, a fermeca. Ei stăteau acolo, vrăjiți de un cîntec, care trebuia să nu se mai sfirșească (SADOV.). ♦ A invoca. Mi-ai adus cu tine farmecul livezii, Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal (GOGA). 6 tr. A-i vorbi cuiva cu intenția de a-l înșela. Ce i-o fi vrăjind președintele? (PER.). • prez. ind. -esc. /<sl. veche вражнтн.