vrăjmăși vb. IV. tr. A manifesta împotrivire, ostilitate, ură, dușmănie, adversitate, rivalitate etc. față de cineva sau de ceva; a dușmăni, a urî, (înv.) a vrăjmășui. Păstorel, pentru că rămîne distant, e vrăjmășit de moarte (STEINH.). ◊ (refl. recipr.) Oprea și Titu, deși prieteni, se vrăjmășeau în ascuns (REBR.). • prez. ind. -esc. /vrăjmaș + -i.