vînzare s.f. 1 Cedare, înstrăinare a unui bun, a unei mărfi etc. în schimbul unei sume de bani; vindere. Am socotit că tot așa lesne avea să meargă și cu vînzarea clădirilor din București (M. I. CAR.). ◊ (jur.) Vînzare silită = vînzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc.adj. De vînzare = oferit spre vînzare, destinat vinderii, menit să fie vîndut. Iacă un ovrei cu cămăși de vînzare (ISP.). ◊ Expr. Vînzare bună!, urare făcută negustorului (sau vînzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. A scoate la (sau în) vînzare v. scoate. 2 Concr. Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfă. Mergea în piață și vedea vînzări, pometuri,... dulcețuri și alte mîncări (PANN). 3 Fig. Trădare. Căpeteniile acestei vînzări nelegiuite erau Negrilă paharnicul, Alexa stolnicul și Isaia vornicul (ISP.). • pl. -ări. /vinde + -are.