vîrteji vb. IV. 1 refl., tr. (pop.) A (se) învîrteji, a (se) învolbura. A-nceput o ninsoare mărunțică și deasă și s-a pornit crivățul s-o vîrtejească (CAR.). 2 refl. (înv.) A se întoarce (din drum); a se abate din drum. Vezirul s-au vîrtejit pe la Hotin și, luînd Prutul în jos, s-au întors (N. COST.). • prez.ind. -esc. /vîrtej + -i.