VĂTAF s. 1. logofăt, (înv.) epistat, ispravnic. (~ de moșie.) 2. conducător, șef, (înv.) staroste. (~ al breslei cojocarilor.) 3. căpetenie, conducător, (reg.) birău, jude. (~ de colindători.) 4. vătășel, vornicel, (reg.) chemător, sol, frate-de-mire, frate-de-mireasă, (Transilv. și Ban.) dever, (Transilv.) vifel. (~ la o nuntă.) 5. bulibașă. (~ țiganilor.)