zbenguială sf [At: DELAVRANCEA, S. 265 / V: zbeguială (S și: sbeguială) / S și: sb~ / Pl: ~ieli / E: zbengui] 1 Joacă (de copii sau sex, de pui de animale) care presupune sărituri și alergături într-o notă de voioșie Si: zbenguire (1), zbenguit¹ (1), (rar) zburdare (1), zburdat¹ (1), (pop) zbânțuială (1), zbânțuire (1), zbânțuit¹ (1), zglobior (1), (reg) zbânț¹ (1), zbânțuitură (1), zbeng¹ (1), zbereng (1), zberenguială (1), zburdă (1), zburdălnicie (1), zburdăciune (1), zburătăcire (1), zglobenie (1), zglobie (1), zgloietate (1), zglobiciune (1). 2 (Rar) Hârjonire.