ZBENGUIALĂ, zbenguieli, s. f. (Și în forma zbeguială) Faptul de a se zbengui; zburdălnicie; zbănțuială. După ce ostenise de multă zbenguială, stătea liniștită. TUDORAN, P. 336. Copii, aprinși la față de zbeguială, se adunau unul cîte unul. DELAVRANCEA, S. 265. – Variantă: zbeguială s. f.