ZBURĂTĂCI, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.). Ca pomul lîngă drum: Cîți trec îl zburătăcesc (SEVASTOS). 2. Intranz. și refl. (Despre păsări) A se risipi bătînd din aripi și înălțîndu-se de la pămînt; a face zboruri scurte, aproape de pămînt. ♦ Tranz. A face să se împrăștie, a spulbera. Vîntul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura.