zdrobi vb. IV. I 1 tr. (compl. indică obiecte, materiale etc.) A distruge, a fărîmița, a sfărîma. Chiar lira sa au zdrobit-o sub picioare (ALECS.). ◊ (refl.) Mașina s-a zdrobit de parapet. Fig. Cu vremea... necontenitele valuri vor zdrobi stînca ignoranței (SADOV.). 2 refl. (despre ploaie sau despre picături) A se împrăștia și a se desface în cantități (și mai) mici prin cădere, prin scurgere etc., cu un zgomot specific, pe un corp sau pe o suprafață tare. Ploaia se zdrobește pe geam. ♦ (despre valuri) A se desface și a se împrăștia în stropi, prin izbire, cu un zgomot specific, de țărm, de stînci etc. Valurile mării se zdrobesc de maluri. II tr. (compl. indică legume, fructe, semințe etc.) A sfărîma, a strivi prin presare sau lovire. Rupsese o petală... și o zdrobise între degete (PER.). ♦ (compl. indică unele alimente) A face să devină o pastă omogenă, un lichid sau un amestec omogen. Zdrobește gălbenușurile fierte cu o furculiță. III tr. 1 (compl. indică obiecte, construcții sau părți ale acestora, așezări umane etc.) A face să dispară de pe fața pămîntului; a nimici, a distruge. De la goți pînă la huni... au zdrobit ș-au spurcat așezările unei civilizații luminoase (SADOV.). ♦ Fig. (compl. indică stări, sentimente, relații etc.) A face să nu mai existe, să nu se mai producă, să nu se mai manifeste etc. Zdrobise cerbicia boierului (SADOV.). ◊ (refl. pas.) Jugul puterei s-a zdrobit (GHICA). 2 (compl. indică ființe sau părți ale corpului lor) A lovi puternic, provocînd distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. Căzu pe spate și își zdrobi capul de gheața tare ca piatra (AGÂR.). ◊ Exager. (sugerează ideea de intensitate maximă a unei acțiuni) Muncim de ne zdrobim oasele (REBR.). ♦ Fig. (compl. indică oameni) A produce o durere sufletească copleșitoare. Matilda e zdrobită de durere (VIN.). 3 (compl. indică ființe) A omorî prin mijloace violente, strivind, mutilînd. Pe cei vicleni îi va zdrobi sub copitele calului (SADOV.). ♦ (refl.) A muri în urma unor traumatisme grave produse prin izbire, prin cădere de la înălțime etc. Se suiau chiar pe acoperișul caselor, cu riscul de a cădea și a se zdrobi (FIL.). 4 Fig. (compl. indică ființe, mai ales oameni) A obosi peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.). Călătoria îl zdrobise (REBR.). ◊ (refl.) Îi povesti că mama lui se zdrobește muncind (POPOV.). IV tr. 1 (compl. indică armate, grupuri de oameni înarmați etc.) A suferi o înfrîngere categorică în urma unei acțiuni energice a adversarului. Generalul.. . a zdrobit pe imperiali (GA. PETR.). 2 Fig. (compl. indică oameni) A face să nu mai acționeze din proprie inițiativă, în urma unor represalii, a unor constrîngeri etc.; a distruge din punct de vedere social, profesional; a aduce în stare de totală supunere, ascultare. E un tînăr cu iluzii... pe care viața îl zdrobește repede (E. LOV.). • prez.ind. -esc. /<sl. veche съдробнтн, здробнтн.