zețui vb. TV. tr. (tipogr.; compl. indică literele unui text) A așeza în culegar, după manuscris, pentru a tipări; a culege. Meșterii zețuiau necontenit (IORGA). ◊ Mașină de zețuit = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de cules și de turnat litere (monotip) sau rînduri (linotip); mașină de cules. • prez.ind. -iesc. /<germ. setzen.