zimțit¹ sn vz zimțat¹

zimțit², ~ă a vz zimțat

ZIMȚAT, -Ă, zimțați, -te, adj. Cu zimți; dințat, crestat, zimțuit. – V. zimța.

zimțat¹ sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / V: (reg) ~țit / E: zimța] (Rar) 1-2 Zimțare (1-2).

zimțat², ~ă a [At: I. IONESCU, B. C. 279/5 / V: (îvp) ~țit, (reg) zvințit / Pl: ~ați, ~e / E: zimța] 1 (D. obiecte) Cu zimți (1) Si: crestat, dințat (1), zimțos (1), zimțuit¹ . 2 (D. ziduri, clădiri) Care este prevăzut cu creneluri Si: crenelat, dințat, zimțuit² (2). corectat(ă)

zvințit, ~ă a vz zimțat

zimțat, -ă adj. (despre piese, unelte etc.) Care este prevăzut cu zimți; crestat, dințat, zimțuit. A învîrtit butonul zimțat (CE. PETR.). • pl. -ți, -te. /v. zimța.

ZIMȚAT, -Ă, zimțati, -te, adj. Cu zimți; dințat, crestat, zimțuit. – V. zimța.

ZIMȚAT, -Ă, zimțați, -te, adj. Cu zimți; p. ext. crestat, dințat. Înjgheabă el altă comoară nouă, cu arginți albi și zimțați, C. PETRESCU, R. DR. 25. Acest fus este pus în mișcare de roata de fier dințată sau zimțată. PAMFILE, C. 112. ◊ (În contexte figurate) Într-acolo... se bolovăneau nori negri... ziduind zăvorit zarea cu spăimoase metereze zimțate, C. PETRESCU, A. R. 5.

ZIMȚAT, -Ă, zimțați, -te, adj. Cu zimți; p. ext. dințat, crestat. – V. zimța.

ZIMȚAT ~tă (~ți, ~te) Care are zimți; cu zimți. /v. a zimța

zimțat a. cu zimți.

zimțát, -ă adj. Cu zimțĭ: banĭ zimțațĭ.

ZIMȚAT adj. crestat, dințat, zimțuit, (rar) zimțos. (Roată ~.)

ZIMȚAT adj. crestat, dințat, zimțuit, (rar) zimțos. (Roată ~.)

ZIMȚI, zimțesc, vb. IV. (Var.) Zimțui. (din zimț)