zăbovi vb. IV. (pop.) 1 intr. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întîrzia prea mult la efectuarea unui lucru. Zăboveau... uitîndu-se unii la alții (GAL.). ◊ fig. Luceafărul menit ca să-mi răsară Atît a zăbovit (VOIC.). 2 intr. A sta (prea) mult timp într-un loc; a întîrzia. Mai zăbovea apoi pe uliți întru așteptarea zorilor (m. I. CAR.). 3 tr. A face pe cineva să întîrzie, reținîndu-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. Crîșmîrița... se roagă să n-o zăbovim că mai are și alți mușterii (CR.). 4 refl. (înv.) A-și trece timpul cu cineva. Îndemnînd pre cititorul nostru. ..să să zăbăvească și în foile altora (CANT.). • prez.ind. -esc. și zăbăvi vb. IV. /<slav. забавнтн (сѧ).