ZĂDĂRNICI, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A dejuca (un plan, o uneltire), a pune piedici, a face să nu se realizeze. V. sabota. Funcțiunea mea cea nouă a zădărnicit totul, împotriva așteptării tuturor. GALACTION, O. I 27. Stareț cere pe domnița. – De-asta nu mă tem. S-o ceară Cît o vrea. Am eu mijlocul care va zădărnici Toată uneltirea. DAVILA, V. V. 80. Dar rugăciunea lor a fost zădărnicită Și ploaia cea pornită De un răcoare vînt Se varsă pre pămînt. DONICI, F. 56.