†ZĂMORÎ (-orăsc), ZĂMORI (-oresc) I. vb. tr. ‡A slei de puteri; a lăsa să flămînzească: tată-său l-au băgat în temniță și l-au zămorît cu foamea (DOS.). II. vb. refl. Mold. Băn. A-și potoli puțin foamea, a-și stîmpăra puțin setea; a mînca, a bea numai cît să-și ție zilele: Moartea... începe cînd a roade la copaci tineri, cînd a forfeca smicele și nuiele; ...se zămorea și ea, sărmana, cum putea (CRG.) [vsl. zamoriti „a omorî”, rut. zamoryty „a lăsa să flămînzească”, zamoryty sja „a muri de foame, a leșina”].