zăpăceală sf [At: (a. 1832) DOC. EC. 496 / Pl: ~eli / E: zăpăci + -eală] 1 Stare a celui care și-a pierdut (temporar) judecata limpede, normală în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze, din cauza unei emoții, a unei boli etc. Si: buimăceală, buimăcire, confuzie (1), dezorientare (1), făstâceală (1), năuceală, năucire, tulburare, (îrg) zăbuneală, (reg) zăluzenie (2), zăluzie (3), zărgheală (2), (reg) zăticneală (6), zăticnire (6). 2 (Pex) Situație confuză Si: babilonie (4), (fam) brambureală, (reg) calamandros (1), debandadă, dezordine (2), dezorganizare, haos (4), harababură (1), încurcătură, neorânduială, (rar) neordine, (înv) vavilonie. 3 (Fam) Hărmălaie (2).